Prof. univ. dr. Constantin Copotoiu: “Politicul nu are ce căuta la nivel de universitate”

Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş, prof. univ. dr. Constantin Copotoiu, a declarat într-un interviu acordat Agenţiei Agerpres că politicul nu trebuie să se amestece în problemele universităţii, încălcând autonomia universitară prevăzută în Legea Educaţiei şi principiul libertăţii academice.

Anul universitar 2011-2012 a început la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş sub semnul unor tensiuni, profesorii secţiei maghiare preferând să organizeze o festivitate de deschidere separată de secţiile română şi engleză. În acest fel, cadrele didactice maghiare au spus că doresc să tragă un semnal de alarmă cu privire la unele nemulţumiri legate de Carta UMF, adoptată de Senatul Universităţii. În plus, aceştia au cerut tranşarea problemei la nivel politic pentru înfiinţarea liniei de studiu exclusiv în limba maghiară, demersului lor raliindu-se o serie de lideri politici din UDMR, Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania şi Partidul Civic Maghiar.

Anul universitar 2011-2012 a început de două ori la UMF Târgu Mureş, secţia maghiară preferând să marcheze evenimentul separat de secţia română, în semn de protest faţă de prevederile Cartei Universităţii. Cum s-a ajuns în această situaţie?

Cred că cel mai bine ar fi să-i întrebaţi pe dânşii de ce au făcut acest gest, pentru că eu am aflat sâmbăta, înaintea deschiderii anului universitar, iar motivul pe care l-au invocat dânşii că fac deschiderea separat ar fi că săptămâna trecută au vrut să ţină o şedinţă, secţia maghiară, şi portarul nu le-ar fi dat voie să intre într-o sală de curs (după ora 20,00 – n.r.). (…) Că au făcut-o separat, pot s-o mai facă, să repete în fiecare săptămână deschiderea anului universitar, însă este o problemă de etică, de deontologie şi poate şi de bun simţ, dacă faci parte dintr-o instituţie cred că ar fi corect să fii alături cel puţin la deschiderea şi la închiderea anului universitar împreună cu toţi din instituţia respectivă. Asta a fost motivaţia lor. Restul nu ştiu. Bineînţeles, dacă o luăm, fiecare are nemulţumirile lui, fiecare cadru didactic, şi român şi maghiar, fiecare student. De aia sunt nişte precepte generale, nişte legi, cărora trebuie să ne supunem, fiindcă democraţia este forma cea mai severă de a convieţui, adică eşti democrat în limitele legii.

O nemulţumire a profesorilor maghiari este legată de numărul mic de cadre didactice pentru secţia maghiară, arătând că numai în această vară nouă persoane care au îndeplinit vârsta de pensionare au fost îndepărtate de la catedre, prin neprelungirea contractelor. Ce deficit de cadre didactice are în prezent UMF şi ce face Universitatea pentru a-l acoperi?

Este adevărat, noua lege a învăţământului, intrată în vigoare în 9 februarie, spune clar: la împlinirea vârstei de pensionare, indiferent că-i la mijlocul anului universitar, la început sau la sfârşit, se pensionează, având dreptul să funcţioneze la plata cu ora. Nu a fost îndepărtat din universitate niciun cadru didactic. Li s-a dat acest drept ca să funcţioneze mai departe la plata cu ora, nici noi, conducerea, nu am fost de acord cu pensionarea cadrelor didactice brusc, în timpul anului universitar, pentru că e logic, trebuie să-şi termine anul. Cel puţin până acum legea permitea ca în anul în care îndeplineşte vârsta de pensionare, cadrul didactic respectiv duce până la sfârşit activităţile ce-i revin, adică activităţile didactice. De la minister ni s-a spus clar: dacă nu-i pensionăm, răspundem penal în faţa legii. Sunt cadre didactice, şi române şi maghiare, nu s-au pensionat numai români, sau numai maghiari. Deficitul de posturi reiese din lipsa de cadre didactice atât la români, cât şi la maghiari, din lipsa de interes pe care o prezintă tineretul pentru a veni în universitate fiindcă nu este atractiv să vii la un salariu foarte mic. De exemplu, cel mai mare deficit îl avem – şi secţia română şi secţia maghiară – la Farmacie şi la Stomatologie, unde tinerii merg şi se încadrează în policlinici private, la firme de medicamente sau în fabrici de medicamente, unde câştigă de 5-10 ori mai mult decât în universitate. E vorba de ambele secţii şi e vorba de toată ţara. (…) Asta este realitatea în România; salariile la asistenţi, şefi de lucrări sunt mici şi nu îi atrage cu nimic pe tineri, numai cei care au familii în oraşul respectiv şi care vor să rămână cu sacrificii, şi care se gândesc în viitor şi care, eu zic că gândesc logic şi bine în perspectivă, devin cadre didactice pentru că speră să se schimbe situaţia şi finanţarea să fie mai bună în viitor şi fiecare se gândeşte la o creştere ierarhică, să ajungă la gradul de conferenţiar, de profesor unde salariile sunt mari, mult mai mari comparativ cu cele ale asistenţilor. (…) Am scos la concurs posturi anul acesta, pentru ocuparea posturilor vacante. Şase posturi la secţia maghiară nu s-au ocupat. Fie că nu s-au prezentat la examen, fie că cei care s-au prezentat nu îndeplineau condiţiile. Noi, în decursul anilor, şi vorbesc în special în decursul ultimilor 8 ani, am scos la concurs tot ceea ce ne-a solicitat secţia maghiară, de ce au avut nevoie, plecând de la asistent, şef de lucrări, conferenţiar şi profesor. A fost o înţelegere, având în vedere caracteristica universităţii noastre, de predare în cele două limbi, română şi maghiară, şi am înţeles nevoile secţiei maghiare. Cu toate că a apărut o lege dată de Ministerul Educaţiei privind concursurile de ocupare a posturilor în universităţi, unde scrie clar: reuşita pe post se face fără discriminare de religie, rasă, politică, ci în urma punctajului obţinut. Ei (cei de la secţia maghiară – n.r.) nu pot să se plângă pentru că lucrările practice, seminariile, stagiile se ţin în limba română. Numai cursurile se ţin în limba maghiară. Noua Lege a Educaţiei dă acest drept şi acolo spune că în universităţile multiculturale se realizează învăţământ în limba minorităţilor. Dar tot în Legea Educaţiei mai sunt unele articole care se referă la autonomia universitară, la structura universităţii, la structura pe departamente, în care se spune: consiliile facultăţilor vin cu propuneri de structură pe departamente Senatului, şi Senatul este cel care aprobă. Noi am hotărât, la nivelul biroului, ca să facem secţia maghiară, secţia română cu predare în limba maghiară şi a lucrărilor practice şi a stagiilor, dar consiliile pe facultăţi şi Senatul nu a fost de acord cu această structură şi s-a votat să rămână structura de până acum, adică cursurile să se predea în continuare în limba maghiară, iar lucrările practice şi stagiile să se predea în limba română.

Tocmai asta îi nemulţumeşte, din câte am înţeles…

Putem să luăm studenţii maghiari care vin şi spun că să nu fim de acord ca să se înveţe numai în limba maghiară. Putem să luăm studenţii maghiari care vin şi spun că vor să înveţe numai în limba maghiară. Putem să luăm absolvenţii care vin şi spun că ar fi o prostie să se înveţe numai în limba maghiară, cei care sunt medici maghiari în România. Vin alţii şi spun: Nu, să se înveţe numai în limba maghiară. Aici sunt opinii şi opinii, dar având în vedere examenele naţionale – mă gândesc la doctorate – nu poţi să asiguri pentru atâţia absolvenţi doctori să-şi dea doctorate sau examenele de rezidenţiat numai cu cadre de limbă maghiară, pentru că nu sunt. Şi aici ei au dreptate pentru că vor fi dezavantajaţi dacă învaţă numai în limba maghiară, mai ales cu terminologia şi cu alte probleme.

Atunci ajungem la acel Memorandum trimis de Universitatea din Szeged, care vorbeşte de o facultate de medicină în limba maghiară, nu de secţii sau linii de studiu.

Da, am văzut acel Memorandum (adresat UMF Târgu Mureş – n.r.) în care se arată sprijinul pe care universităţile de medicină din Ungaria îl dau UMF Târgu Mureş de a se crea – cum zic ei – Hungarian Faculty, o facultate ungurească, probabil că se referă la Sapientia, care este o universitate în limba maghiară şi probabil că acolo vor să înfiinţeze facultate în limba maghiară. Nu ştiu exact la ce se referă, dar tot în acel Memorandum, colegii de dincolo înţeleg că momentan nu sunt condiţiile îndeplinite ca să se creeze această linie, secţie sau cum vor s-o numească, maghiară, din cauza lipsei de cadre. Dacă eu ascultam de colegii de la limba maghiară ca să facem secţie înainte de admitere, ei nu ar fi avut şcolarizare anul acesta, la Stomatologie şi la Farmacie, iar la Medicină generală ar fi avut maxim 50 de studenţi. Eu nu vreau să-mi bat joc de copiii maghiari. Eu nu vreau să-mi bat joc de universitate. Pentru noi, eu mă gândesc în primul rând la funcţionalitatea universităţii şi după aceea, când se creează condiţii, sunt cu totul de acord să creez învăţământ numai în limba maghiară, nu-i nicio problemă, dar v-am spus, în condiţii normale, să nu sufere studentul. Cum credeţi dumneavoastră că la o disciplină unde este un singur cadru didactic maghiar – s-au scos posturi şi nu vin, mai ales în preclinic – cum poate să facă cu 200 de studenţi şi cursuri şi lucrări practice. Şi la alte discipline, unde şi noi, românii suntem la unele discipline deficitari, şi atunci fac cei de la secţia maghiară şi noi, românii, facem şi noi cu studenţii de la secţia maghiară unde nu sunt cadre didactice. Numai aşa am putut funcţiona şi avea autorizarea şi acreditarea universităţii. Numai pe cele trei limbi la un loc: română, maghiară şi engleză. Că dacă o luăm separat şi trebuie să ai infrastructură, trebuie să ai laboratoare separat, aşa nu ne putem acredita nicio secţie, nici maghiara, nici româna, nici engleza.

Din Hotărârea de Guvern referitoare la aprobarea numărului maxim de studenţi reiese că fiecare dintre cele două secţii ale UMF Târgu Mureş va avea un număr egal de studenţi la anumite specializări. Câţi studenţi are în acest moment universitatea şi care este numărul aprobat de HG 966 (din 1 octombrie 2011)?

Cu numărul de studenţi s-a creat un precedent din decembrie 2003, când printr-o Hotărâre de Guvern s-a ajuns ca examenul de admitere la UMF Târgu Mureş să se dea separat, pe cele două secţii, română şi maghiară. De-atunci în Senat s-a spus că vor fi defavorizaţi, fie românii, fie maghiarii, şi noi am pledat să se intre tot în ordinea descrescătoare a mediilor, deci în ordinea valorii. A venit acea HG, noi am fost de acord, dar această HG se referea numai la locurile bugetate, nu şi la locurile cu taxă. Şi anul acesta s-a intrat cu note foarte mari. În primii ani au intrat maghiarii cu note mari, în ultimii ani au intrat românii cu notele mari, deci pe rând au fost defavorizaţi atât românii, cât şi maghiarii. Şi de aceea am pledat şi pledăm în continuare ca la admitere să se ţină cont de medie descrescătoare, indiferent de etnie, deci să dea la un loc toată lumea. Diferenţa dintre media de intrare la secţia română şi cea de la secţia maghiară fiind aşa de mare, la locurile cu taxă studenţii de la secţia maghiară nu au mai ajuns, pentru că s-a intrat la buget cu 9,61 – cred că cea mai mare medie înregistrată vreodată la UMF Târgu Mureş, iar cu taxă s-a ajuns până la media 9,30. Şi la secţia maghiară s-a intrat, la buget, cu 9,05. Deci de la 9,30 la 9,05 vă daţi seama că e cale lungă de medie. Şi atunci se creează această discordanţă – această discriminare cum zic colegii maghiari, eu zic pozitivă – că un student maghiar cu media 9,00 intră, şi unul român cu 9,30, cade. Nu mi se pare corect, chiar dacă ar fi invers. Dacă ar fi un maghiar să intre cu 9,30 şi un român cu 9,00, tot nu mi se pare corect. Trebuie să dăm prioritate valorii şi asta cred că este esenţial într-o instituţie de învăţământ superior, altfel nu putem face departajarea. Revenind la numărul de studenţi (potrivit HG 966/2011-n.r.), actualmente în universitatea noastră sunt în jur de 5.000 de studenţi – vreo 4.820. Se schimbă, pentru că se mai retrag, este o fluctuaţie continuă mai ales în primul semestru al anului, din care 2.800 români şi 1.800 maghiari, 200 fiind la limba engleză, mai precis 196. Luând în calcul numărul de posturi existente – 666 per total universitate – avem un grad de ocupaţie de 63%, adică 417 posturi sunt ocupate. Nu s-au ocupat fiindcă începând din 2009, când a apărut legea dată de Guvern cu scoaterea posturilor la concurs de 15% din numărul celor care au fost vacantate, noi nu am mai putut să scoatem posturi la concurs până anul acesta când ni s-a dat voie, pe legea nouă, să scoatem şi văzând care sunt criteriile impuse de noua lege sunt cadre didactice care nu le îndeplinesc şi nu s-au putut înscrie sau nu s-a prezentat nimeni la concurs, nesolicitând postul respectiv.

Nu s-a ţinut totuşi cont de faptul că sunt posturi unice?

Nu s-a ţinut, pentru că noi avem în fiecare an, nu numai noi, toate universităţile din ţară, şi am zis că finanţarea unei universităţi nu se face în funcţie de numărul de salariaţi, ci se face în funcţie de numărul de studenţi. Deci angajarea nu are nicio valoare. Mie îmi dai un sac de bani, eu din sacul acela de bani ori că dau la 10 persoane, ori că dau la 1.000, eu le dau. Angajarea cadrelor didactice nu influenţează cu nimic finanţarea universităţilor, pentru că finanţarea se face în funcţie de numărul de studenţi, nu de numărul de angajaţi. Pentru că dacă eu am 3.000 de studenţi şi 1.000 de angajaţi, tot atâta îmi dă ca şi pentru 3.000 de studenţi şi 100 de angajaţi.

Tot mai mulţi sunt cei care susţin că problema trebuie tranşată pe criterii politice. Poate avea politicul vreo influenţă în acest caz ţinând cont de autonomia universitară legiferată inclusiv în noua Lege a Educaţiei?

În primele pagini ale Legii Educaţiei, care se referă la principiile de funcţionare, spune clar: politicul nu are niciun amestec în treburile interne ale universităţilor. Deci politicul nu are ce căuta la nivel de universitate. Că se intervine la nivel mai înalt, conform algoritmului de funcţionare a guvernului sau după alte legi, nu ştiu şi nici nu am cum să ştiu pentru că e logic că se fac nişte jocuri politice şi noi suntem victima lor, pentru că noi, Senatul, hotărâm ceva, şi după aceea aflăm că la nivel de minister sau mai sus se hotărăşte cu totul altceva. Adică se încalcă chiar principiile enunţate de funcţionare a universităţii, a autonomiei universitare şi a libertăţii academice.

Aşa interpretaţi şi Scrisoarea din partea Ministerului Educaţiei, prezentată de vicepreşedintele politic al UDMR, Laszlo Borbely, în cadrul protestului din data de 6 octombrie, de la Târgu Mureş?

Noi am făcut o Cartă a universităţii echilibrată şi în spiritul legii. Pentru că în Legea Educaţiei se spune clar: Carta universitară trebuie să conţină, obligatoriu, nişte puncte şi în lege spune ce trebuie să apară în Cartă. Acolo mai spune să se ţină cont şi de autonomia universitară. A venit Carta cu anumite modificări, mai mult gramaticale, în fine, fără modificarea de fond a articolelor. Ne-a venit din nou o recomandare ca să reformulăm anumite articole pe care, cred eu, Senatul nu o să le admită, aşa cum au fost formulate de minister. Adică ne obligă să băgăm nişte precepte care nu sunt nici în conformitate cu Legea Educaţiei, nici cu autonomia universitară, nici cu ce vreţi dumneavoastră, şi nici nu sunt obligat ca aceste precepte, articole, să le introduc în Cartă. Dacă ele sunt în Legea Educaţiei, au de ce să le dau o altă interpretare în cartă?

Ce anume vi se cere?

Sunt anumite articole referitoare la învăţământul în limba minorităţilor. Este articolul 135 din Legea Educaţiei, cu 4 puncte, în care se referă la universităţile multiculturale, în care şi noi suntem enumerate, alături de Universitatea de Teatru (din Târgu Mureş – n.r.) şi Babeş-Bolyai, şi sunt altfel introduse în Cartă, pe un ton imperativ, ceea ce nu concordă cu legislaţia în vigoare, nu concordă cu Constituţia ţării, nici cu autonomia universitară. Prin recomandările dânşilor încalcă precepte cum sunt preceptele ARACIS, în care se spune ceva, iar acum ministerul vine şi dă la o parte ce prevede ARACIS-ul şi vin cu alte impuneri. Carta universitară eu cred că Senatul este cel care decide, în mare, conţinutul Cartei. (…) Aşa scrie acolo – Carta trebuie să fie aprobată de Senat – şi dacă Senatul aprobă aceste modificări, bine, dacă nu, le trimitem înapoi aşa cum au fost şi probabil o să meargă sau solicită o delegaţie din partea universităţii, să discutăm la minister nişte articole din cartă. Carta a fost acceptată, dar s-au făcut nişte recomandări pentru modificarea unor articole. Niciunde nu spune cuvântul că nu este acceptată. (…) Ne solicită să introducem nişte formulări ale dânşilor şi aici sunt vreo patru paragrafe care sunt sigur că Senatul nu le va vota, aşa cum sunt formulate de minister.

Cum se poate conlucra în domeniul ştiinţific, în cel al cercetării în condiţiile în care se promovează dezbinarea?

Au o influenţă negativă şi asupra cercetării, în sensul că unii zic – probabil colegii maghiari, cărora le-am cerut să facem o evaluare a activităţii ştiinţifice pe ultimii 5 ani a colegilor români şi maghiari şi vom vedea. După datele pe care le am, preliminare, rezultă că la evaluarea instituţiei, cu evaluarea de către decani – deci nu am o evaluare definitivă – producţia ştiinţifică a colegilor de la secţia maghiară reprezintă numai 20% din întreaga producţie ştiinţifică a universităţii. Sunt nişte date, deocamdată, aproximative. Eu m-aş bucura să fie mai mare această activitate a dânşilor, pentru că acum avem o revistă care este într-o categorie superioară, în B plus, în care nimeni nu se poate plânge că se scrie în limba română sau limba maghiară, este în limba engleză, o limbă de circulaţie internaţională, în care fiecare poate să scrie articole de valoare, dacă suntem chiar aşa de valoroşi şi de buni, şi rezumatele se pot scrie, în afară de limba engleză, în română şi maghiară, sau în orice altă limbă – dacă vine unul din Finlanda şi scrie un articol, poate să fie rezumatul şi în finlandeză.

Cum veţi reuşi să faceţi faţă concurenţei?

Eu cred că aceste probleme sunt ridicate artificial, vine anul electoral şi trebuie să ne lăudăm fiecare cât de mult am făcut pentru şcoala românească sau pentru şcoala maghiară, sau nu ştiu pentru că e şi normal că UMF, fiind un brand al oraşului, totuşi este un simbol şi medicina din Târgu Mureş este recunoscută, pot să facă aici, pentru că atunci se află şi se face publicitate. Eu cred că este o problemă artificială, suntem în Europa, în Europa unde s-a încercat o unificare a Europei ca să devină mai puternică, să poată să facă faţă concurenţei Americii şi a popoarelor asiatice – a unora dintre ele şi mă refer la China şi la Japonia – iar noi să dezbinăm. Eu nu văd o dezbinare, eu văd aici o lipsă de înţelegere a unor lucruri, a unor lucruri reale şi o supralicitaţie a unor colegi, dar eu personal acum le-aş da voie să-şi facă linie maghiară şi să văd cum se descurcă. Dar cu condiţia să se aplice legea. Nu mergem iar cu intervenţii că lăsaţi că predă un cadru 3-5 norme, dar numai să avem normele noastre. Nu, să nu trecem peste legi. Eu sunt de acord. Dacă un copil care învaţă limba maghiară toată medicina devine mult mai deştept, să-l facem mai deştept.

Vi s-a adus probabil la cunoştinţă acea propunere de unire a celor trei universităţi de stat din Târgu Mureş. Cum vedeţi dvs. posibilă o astfel de unire?

Dacă mă refer la sistemul Bologna, medicina constituie un capitol aparte. Nu a fost introdusă la un loc cu celelalte universităţi. Aceste uniri ar fi prea forţate – ne unim noi, nicio problemă, pentru că să te uneşti şi să-i spui un titlu nu e lucru mare, dar mă gândesc la beneficiul real pentru studenţi şi pentru cadre didactice. Fiindcă noi, trei universităţi de medicină – Cluj, Iaşi şi Târgu Mureş – vrem să facem un consorţiu universitar în care fiecare universitate îşi păstrează identitatea, se va numi în continuare UMF din Cluj, din Iaşi sau din Târgu Mureş şi, prin existenţa unui consiliu care conduce aceste universităţi, se va face un act de colaborare pe domenii – putem colabora în toate domeniile sau numai pe unele, prioritare, şi atunci mobilitatea cadrelor didactice şi a studenţilor este mult mai mare. Eu, Copotoiu, mă duc şi predau trei cursuri de chirurgie la Iaşi, trei la Cluj, alţii vin la noi, sau eu am descoperită disciplina X, vine profesorul din Iaşi şi Cluj şi predă, sau eu student am auzit că în X universitate, la materia cutare este cel mai tare profesor, cel mai bun, cel mai cunoscut din ţară şi vreau să mă duc să fac cursurile acolo. Şi mai ales că şi schimburile cu laboratoare, cu dotări – eu îi simpatizez foarte mult pe cei de la Petru Maior (Universitatea Petru Maior – n.r.) – dar nu îi putem ajuta, nu prea avem nimic comun. Şi cu Universitatea de Teatru, nu ştiu ce m-ar uni pe mine cu teatrul, poate avem studenţi talentaţi care pot să joace teatru, să facă teatru, sau studenţi de la teatru care pot să fie medici buni. Noi ne-am gândit la o colaborare la teatru, dar mă gândesc, ca şi în America, sunt studenţi actori care mimează anumite afecţiuni, boli şi la examene putem să-i luăm şi pe ei să dăm dacă nu avem suficienţi bolnavi la examenele cu studenţii. Şi-n limba engleză, şi-n limba maghiară, şi-n limba română. Astea sunt probleme care se pot rezolva, dar revenind la această unificare, ca să profităm de unificarea universităţilor, de fapt Senatul universitar a hotărât, ei sunt pentru un consorţiu universitar cu alte facultăţi de medicină – sunt exemplele americane, consorţii mari universitare – şi mai puţin se pledează pentru o unificare cu Petru Maior sau cu Teatrul. La Timişoara s-a dorit să se unifice UMF-ul cu Politehnica, Politehnica fiind o universitate puternică şi, până la urmă, nu s-a făcut unificarea. S-a opus Senatul pentru că s-a dovedit că avantajele reciproce sunt prea mici, şi pentru unii, şi pentru alţii. Sau a vrut UMF Cluj cu Babeş-Bolyai. De asemenea, n-a mers. UMF Iaşi cu Cuza, o universitate printre primele 3 în ţară. Nu ne regăsim în alte universităţi, noi medicina, nu ne regăsim. În afară de câteva discipline din preclinic – psihologie, biochimie, biofizică, care se pot face şi în Politehnică şi se fac – dar noi nu scoatem nici biofizicieni, nici biochimişti, nici psihologi, noi scoatem medici.

Când s-ar putea ajunge la un astfel de consorţiu?

Săptămâna trecută am fost la Iaşi şi cred că într-un an de zile putem să punem la punct toate problemele legate de consorţiu. AGERPRES