“Noua Lege a Educaţiei aduce elemente noi şi reformatoare în sistemul de învăţământ românesc”

Afirmă profesorul Tudor Deaconu, Directorul Casei Corpului Didactic Caraş – Severin, în interviul acordat publicaţiei EduManager.ro.

Acesta afirmă că unul din punctele tari ale noii Legi a Educaţiei este privitor la structurarea serviciilor educaţionale şi formarea profesională pe politici şi strategii anticipative, astfel încât managementul procesului de învăţământ să presupună adoptarea unei viziuni prospective, orientată spre efecte de lungă durată.

– Anul 2011 a fost unul care pentru multe unităţi din domeniul educaţiei a stat sub semnul crizei economice. Cum a fost acest an pentru dvs şi pentru colegii dvs din cadrul Casei Corpului Didactic Caraş – Severin?
– Programele şi activităţile propuse prin Oferta de formare, derulate în anul 2011, au răspuns nevoii de formare de la nivelul judeţului şi concluziilor inspecţiei şcolare, adresându-se tuturor categoriilor de personal didactic şi didactic auxiliar, aria tematică fiind echilibrat acoperită şi bine structurată. Şi în acest an o atenţie deosebită am acordat derulării Programelor de formare continuă proprii, acreditate de către CNFP/DFCPIP, pentru instituţia noastră, la care au participat 862 cadre didactice.

În acelaşi timp am organizat derularea a altor 6 programe de formare ale altor furnizori de formare, acreditaţi de CNFPÎP/DFCPÎP la care au participat 542 cadre didactice.

De un real interes s-au dovedit a fi în anul 2011, pentru toate categoriile de cadre didactice, Programele de formare acreditate în cadrul Proiectelor strategice POSDRU derulate de MECTS prin CCD CS, în domeniul dezvoltării resurselor umane, toate sub deviza Fondului Social European: “Investeşte în oameni!”

Menţionez totodată că în anul şcolar 2010-2011 a fost lansat Proiectului strategic: “Profesionalizarea carierei didactice – noi competente pentru actori ai schimbărilor în educaţie din judeţele Caraş-Severin şi Mehedinţi”, beneficiar ISJ Caraş-Severin în cadrul căruia CCD Caraş-Severin este partener şi coordonează activităţile de formare.

Constatăm astfel că, deşi anul 2011 a stat sub semnul crizei economice şi a restructurării resursei umane, pentru echipa CCD Caraş-Severin a fost un an în care prin spiritul de echipă ce ne caracterizează, prin ajutorul acordat de colaboratorii şi formatorii din judeţ şi din ţară, parteneriatul încheiat cu o serie de instituţii judeţene (Universitatea “Eftimie Murgu” Reşiţa) şi nu numai, sprijiniţi permanent de Consiliul Judeţean Caraş-Severin, prin programele şi proiectele derulate în parteneriat am putut suplini atât resursa financiară, precum şi cea umană.

În evaluarea instituţională efectuată de echipa MECTS asupra managementului instituţional practicat la CCD Caraş-Severin pentru anul 2011 s-au acordat 98,50 puncte, ceea ce situează această instituţie în topul naţional.

– Dacă aruncăm o privire de ansamblu asupra mediului educaţional din România, 2011 înseamnă anul intrării în vigoare a noii legi a educaţiei. Care sunt, în opinia dvs, punctele tari ale acestei legi?

– Unul din punctele tari ale Legii este cel cu privire la structurarea serviciilor educaţionale şi formarea profesională pe politici şi strategii anticipative, astfel încât managementul procesului de învăţământ presupune adoptarea unei viziuni prospective, orientată spre finalităţi şi efecte de lungă durată la toate nivelele.

Necesitatea de a relansa reforma de sistem, aduce în prim plan şi alte puncte tari ale acestei legi: centrarea pe recuperarea decalajelor şi atingerea standardelor calitative ale educaţiei la nivel european, compatibilizarea ciclurilor de învăţământ cu cerinţele unei educaţii moderne şi cu Cadrul European al Calificărilor, modernizarea şi descongestionarea curriculumului prin asigurarea unui grad sporit de descentralizare, responsabilizare şi finanţare în sistem, asigurarea de şanse egale la educaţie pentru grupurile dezavantajate, reconsiderarea politicilor în domeniul resursei umane prin stimularea învăţării pe tot parcursul vieţii.

Toate acestea sunt susţinute de debutul concertat al acestui an şcolar 2011 – 2012 cu o serie de acţiuni prioritare (conform documentului M.E.C.T.S, Foaie de parcurs pentru anul şcolar 2011 – 2012), între care amintesc: reducerea absenteismului, evaluarea rezultatelor învăţării cu scop de orientare şi optimizare a acesteia (reorganizarea sistemului de evaluare a elevilor), îmbunătăţirea competenţelor de lectură, atât în accepţiunea sa tradiţională, cât şi în sensul de alfabetizare funcţională.

Un alt punct tare al Legii 1/2011 îl constituie adoptarea măsurilor tranzitorii până la elaborarea documentelor subsecvente Legii Educaţiei Naţionale (Metodologii şi Regulamente) unde aş aminti introducerea clasei pregătitoare la învăţământul primar 2012-2013, admiterea la liceu, începând cu generaţia de elevi care începe clasa a V-a în 2011-2012, introducerea finanţării/elev începând cu 2012, 6% din PIB pentru finanţarea educaţiei naţionale din 1 ianuarie 2012 şi minim 1% din PIB pentru cercetare ştiinţifică.

– Ce îmbunătăţiri aţi aduce noii legi?

– Noua Lege a Educaţiei aduce fără îndoială elemente noi şi reformatoare în sistemul de învăţământ românesc. Acest lucru nu poate fi contestat. Adoptarea noii legi nu va putea rezolvat toate inexactităţile pe care le presupune sistemul de educaţie din România.
Sunt câteva lucruri esenţiale care ar trebui înţelese mult mai bine, între care: reglementarea sistemului de finanţare a învăţământului în contextul descentralizării, asigurarea echilibrului şi stabilităţii pe termen lung în ceea ce priveşte formarea forţei de muncă prin şcoala profesională şi învăţământul tehnologic, regândirea ofertei educaţionale în funcţie de oferta pieţii forţei de muncă.

Sunt o serie de probleme care nu mai suportă amânare: pe lângă elaborarea unor noi programe şi a unor noi manuale, se simte nevoia unui nou scenariu al educaţiei în şcoală şi a unui nou tip de relaţii între cadrele didactice, schimbarea scenariului profesor-elev în pregătirea acestuia pentru viaţă, pentru că viaţa nu este împărţită pe discipline.

– Funcţia de director al CCD presupune o responsabilitate majoră faţă de corpul profesoral şi, implicit, faţă de elevi. Dumneavostră sunteţi un om deschis şi încercaţi să puneţi la dispoziţia profesorilor o varietate cât mai mare de cursuri de formare şi oportunităţi de învăţare. Care sunt dificultăţile cu care vă confruntaţi în activitatea de zi cu zi?

– Din punctul de vedere al mentalităţilor, în ciuda schimbărilor propuse şi aduse prin Legea Educaţiei Naţionale (au apărut Metodologii şi Regulamente menite să elimine incoerenţa în aplicarea Legii), în sistem continuă să se manifeste o serie de disfuncţii şi dificultăţi, cu care ne confruntăm în activitatea de zi cu zi, ce pot fi rezumate astfel: reforma a început, dar este nevoie de generarea urgentă a unor capacităţi mult mai dinamice de implementare la nivel local; instituţiile cheie de la nivel local întâmpină încă numeroase dificultăţi în aplicarea efectivă a iniţiativelor constructive de tip reformator; pregătirea iniţială şi continuă a personalului didactic este încă insuficient racordată la nevoile generate de implementarea adevăratei schimbări în educaţie; legătura dintre şcoală şi comunitate nu contribuie în mod suficient la îmbunătăţirea ofertei de educaţie; pentru moment inovaţiile şi metodele alternative de educaţie pătrund cu greu în sistemul formal.

Pentru eliminarea acestor disfuncţii trebuie sprijinit demersul schimbării şi formării continue în primul rând de oamenii şcolii, dar şi de ceilalţi parteneri activi din domeniul educaţiei. În acest scop, trebuie dezvoltat un nou model de inspecţie şcolară, realizarea unei reţele de formatori cu un statut bine definit, introducerea unor noi forme de profesionalizare a personalului didactic.

Consider esenţială dezvoltarea prin educaţie a principiilor care stau la baza unei societăţi deschise, care trebuie să aibă în vedere următoarele obiective în domeniul educaţiei: încurajarea descentralizării, a puterii decizionale şi a practicilor democratice în instituţiile de învăţământ, asigurarea pentru toţi tinerii a unor şanse egale prin educaţie, promovarea educaţiei centrate pe elev, implicarea mai largă a comunităţii în viaţa şcolară, dezvoltarea unor modele concrete de înfăptuire a reformei pe plan local, care ulterior, să poată fi demultiplicată (preluate la scară naţională).

În realizarea reformei învăţământului propusă acum trebuie pornit de la situaţia existentă, de la experienţa pozitivă, dar şi de la neajunsurile semnalate, de la îngrijorările din sistem. Luând în considerare toate aceste fenomene existente, se poate spune că reforma învăţământului propusă prin Noua Lege a Educaţiei Naţionale se trădează pe sine dacă se restrânge la schimbări punctuale. Ea s-ar trăda pe sine şi dacă s-ar lăsa dominată de mentalităţi care confundă reforma cu schimbări în interes pur particular.

Alte dificultăţi ar fi în domeniul resursei umane: existenţa unor cadre didactice conservatoare, puţin receptive la schimbare, circulaţia deficitară a informaţiei, dezinteres pentru activitatea educativă, elevi cu probleme.

În acelaşi timp ele persistă şi devin uneori indispensabile domeniul resursei materiale şi financiare: limitarea acesteia (resurse materiale şi financiare insuficiente), factorul de demotivare financiară a cadrelor didactice, criza economică.

La acestea se adaugă de cele mai multe ori: incoerenţa legislativă, mass-media care de cele mai multe ori nu educă, violenţa ce există la tot pasul sub diferite forme, absenţa modelelor şi incapacitatea celor mai mulţi de a aduce în actualitate modelul creştin al celui ce s-a jertfit pe cruce pentru noi toţi, în condiţiile în care în şcoală se face religie. Dar se pare ca încep să fie tot mai rare cadrele didactice cu vocaţie, cu dar şi har de la Dumnezeu…

– Ce v-aţi propus pentru anul 2012?

– Schimbarea de strategie. Nivelele de schimbare propuse pentru 2012 devin semnificative pentru că vom lua în considerare şi vom aplica în demersurile noastre cele două modalităţi diferite de a produce schimbarea: schimbarea participativă şi schimbarea directivă.

Un avantaj al aplicării schimbării participative va fi acela că, odată schimbarea acceptată, ea durează; persoanele care au participat la inducerea schimbării pot fi motivate şi în implementarea ei.

Dezavantajul principal rezidă din faptul că tinde să fie lentă, putând să treacă ani până să se producă schimbări semnificative.

Un avantaj al schimbării directive este, după cum se ştie, viteza cu care se poate derula. De pe poziţii de putere, ca lideri putem dispune schimbarea dorită.

Pe de altă parte, aceasta poate să fie un eşec dacă vor exista forţe puternice care se opun ei sau dacă liderul nu are suficientă putere formală pentru a o putea impune. După cum constatăm din experienţa proprie, modul de realizare a schimbărilor nu este total directiv sau participativ, ci o combinaţie între cele două pe care o voi aplica în activitatea mea de lider – manager – administrator.

Aşadar este important să ţinem cont cu toţii de avantajele şi dezavantajele fiecăreia atunci când dorim să facem o schimbare în modul nostru de abordare curriculară, metodică sau managerială.

Măsurile pentru ameliorarea activităţii specifice instituţiei noastre care au la bază schimbarea de strategie, pentru anul 2012, au în vedere următoarele ţinte strategice: dezvoltarea instituţiei cu scopul de a deveni un centru judeţean de resurse, expertiză şi inovaţie în educaţie, reconstrucţia culturii organizaţionale prin promovarea valorilor, realizarea unei reţele funcţionale de colaboratori în şcolile din judeţ, diversificarea ofertei de servicii adecvate nevoilor Comunităţii educaţionale.

Ca deziderat transinstituţional pentru anul 2012, în cadrul Proiectului strategic: “Specialişti în Management Curricular” derulat de Universitatea “Eftimie Murgu” Reşiţa ca beneficiar, în parteneriat cu DPPD din cadrul Universităţii de Vest Timişoara, Casa Corpului Didactic Caraş-Severin şi Hunedoara, propunem pentru ediţia XXI a Seminarului “Didactica Internaţional”, următoarea temă-impuls: “Să redescoperim identitatea naţională în curriculumul şcolar prin promovarea valorilor în ştiinţă, istorie şi cultură” ce se va desfăşura pe mai multe etape în perioada martie – iulie 2012.