Raport de cercetare cu privire la calitatea educaţiei în mediul rural lansat de World Vision România

Raportul de cercetare cu privire la calitatea educaţiei în mediul rural “Dialog pentru calitatea educaţiei. Şcoala văzută prin ochii elevilor şi părinţilor” a fost lansat miercuri în cadrul unei conferinţe susţinute la Clubul Ţăranului Român. Studiul realizat de World Vision România în perioada martie-august a testat percepţia beneficiarilor direcţi şi indirecţi ai sistemului public de educaţie, copii şi părinţi, cu privire la calitatea educaţiei în şcoala românească, în special în zona rurală.

“Ne dorim ca rezultatele acestei cercetări să ajungă la cât mai mulţi oameni, mai ales din zona decidenţilor administrativi şi politici, care să folosească aceste rezultate pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă în teren, pentru a răspunde mai bine nevoilor elevilor şi copiilor, dar şi nevoilor cadrelor didactice, deoarece de calitatea educaţiei depinde, în primul rând, bunăstarea beneficiarilor, dar şi a profesioniştilor”, a declarat Daniela Buzducea, director Advocacy, World Vision România.
Pentru realizarea studiului au fost aplicate chestionare unui număr de 3.586 copii şi părinţi din 157 de unităţi şcolare din şase judeţe – Cluj, Dolj, Vâlcea, Ialomiţa, Vaslui şi Suceava -, majoritatea din comunităţi dezavantajate, grupurile-ţintă fiind părinţii copiilor din învăţământul primar şi gimnazial, precum şi elevii de gimnaziu, a afirmat Şerban Iosifescu, preşedintele ARACIP, coordonatorul cercetării.
Pornind de la standardele în vigoare privind calitatea educaţiei, aspectele analizate au fost grupate în trei dimensiuni: activităţile de învăţare, rezultatele obţinute şi evaluarea lor; motivaţia, implicarea personală şi participarea beneficiarilor la viaţa şcolii şi nivelul satisfacţiei beneficiarilor şi “starea de bine” a elevilor la şcoală.

Printre concluziile generale ale studiului se numără faptul că spaţiile şcolare există, însă infrastructura nu este întotdeauna folosită pentru a asigura condiţiile necesare unei învăţări de calitate, autonomia elevului în procesul de învăţare este încă redusă iar părinţii nu sunt întotdeauna suficient de bine informaţi în privinţa activităţii şcolii.

De asemenea, s-a remarcat faptul că de obicei comunicarea între şcoală, pe de o parte, şi elevi şi părinţi, pe de altă parte, este centrată pe rezolvarea problemelor, şi nu pe îmbunătăţirea rezultatelor, iar comunicarea se realizează, de regulă, individual şi nu implică organismele consultative ale elevilor şi ale părinţilor.

O altă concluzie în urma studiului relevă şi faptul că climatul şcolar este în general perceput ca pozitiv. Activitatea de orientare şi consiliere este aproape absentă iar aspectele care ţin de “bunăstarea relaţională”, la nivel de egali, au scoruri mai mici decât cele legate de relaţiile cu profesorii şi, în general, cu personalul şcolii.

Printre recomandările prezentate în urma studiului se numără creşterea nivelului de informare a elevilor şi, mai ales, a părinţilor, în legătură cu activitatea şcolii, realizarea unor programe de educare a părinţilor în privinţa educaţiei de calitate sau prezenţa în fiecare comunitate a unor persoane-resursă care să abordeze problemele familiei şi mediului economic şi social în care trăiesc elevii.
La prezentarea raportului au mai fost prezenţi Izabella Popa, consilier superior la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Daniela Buzducea, director Advocacy, World Vision România, Monica Cristina Anisie, director la Direcţia de Monitorizare şi Evaluare Educaţională, şi Luminiţa Costache, specialist educaţie la UNICEF România. AGERPRES