Radu Stancu: Doctor la Strasbourg, cadru didactic la Universitatea “Danubius”

Profesorul trebuie să fie un magnet pentru studenții săi. El este cel care conferă disciplinei sale atributul de a fi ”dificilă” sau ”ușoară”, ”monotonă” sau ”interesantă”. El trebuie să simtă și să se adapteze zecilor de firi ale publicului său aflat la orele de curs sau de seminar din tot atâtea zeci de motive. Va fi împlinit doar dacă reușește să atragă simpatia studenților săi care uită de pauză doar pentru a mai lămuri câte ceva din curs.

Radu Stnauc este un asemenea exemplu. A absolvit Școala Doctorală de Drept, Științe Politice și Istorie – Centrul de drept privat fundamental din cadrul Universității din Strasbourg, o universitate la care a absolvit și cursurile de master “Drept privat fundamental și studii europene”.

Dorința de a urma un doctorat în Franța a apărut cu mulți ani înainte, într-o perioadă în care, la clubul de franceză l-a cunoscut pe profesorul Octavian Căpățînă, îndrumătorul de doctorat al tatălui său. ”Mama domnului profesor Căpățînă era verișoara lui George Enescu care locuia la Paris iar dânsul își făcuse astfel studiile doctorale la Sorbonne. De fiecare dată când ne vedea, pe mine și pe fratele meu, ne vorbea într-o franceză superbă. În acest fel s-a născut dorința da a face o teză de doctorat în Franța. Ca un element de coincidență, domnului profesor Căpățînă ii plăcea foarte mult rugby-ul, spunând că este un joc de golani practicat de gentlemen’s. Eu am fost nu doar jucător de rugby în echipa Universității din Strasbourg, dar si căpitanul acesteia. Pe cale de consecință, pot spune ca am fost căpitanul gentlemenilor golani.”

”Opțiunea de a îmi aprofunda cunoștințele juridice in latura privată a dreptului vine din facultate. Este interesant să înveți cum se materializează contractul social prin ramurile dreptului public, însă nu am rezonat cu acest frate geamănă al dreptului privat. Nici cu cel ce este clasificat de către autorii francezi ca fiind dreptul mixt, adică dreptul penal, nu am empatizat. Poate pentru că l-am considerat prea dur, cu implicații directe în destinul oamenilor.”

“În final, sunt convins că opțiunea de a studia dreptul privat a fost cea bună. Am avut ocazia de a avea un adevărat îndrumător de doctorat la Strasbourg: doamna profesor Dominique D’Ambra. Dânsa m-a încurajat să îmi lărgesc sfera de cunoștințe iar în primii ani de doctorat mai mult i-am analizat pe Platon, Immanuel Kant si Jean-Jacques Rousseau, decât să lucrez la teză. Nu este mai puțin adevărat că, în Franța, toți doctoranzii la drept trec prin clasicii filosofiei, ideile lor regăsindu-se în argumentele ce compun paragrafele, capitolele, titlurile și teza în sine, mai precis teză, antiteză și sinteză.

In egală măsură, la Strasbourg am avut ocazia să ii am ca profesori pe cei ce au născut noi idei de drept sau care coordonează si actualizează, an de an, Codul civil francez. Fără a fi exhaustiv, i-as putea nominaliza pe Vlad Constantinesco, George Wiederkehr, Jhoanna Shmidt sau Alice Tisserand-Martin.

De asemenea, cu ocazia stagiului de cercetare făcut la Roma, la UNIDROIT, am lucrat sub directa coordonare a domnului profesor Michael Joachim Bonell, unul dintre făuritorii Convenției Națiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaționale de mărfuri de la Viena sau al Principiilor UNIDROIT privind contractele de comerț internațional. Acesta m-a introdus, așadar, în sfera dreptului privat internațional. Ca membru al ELI (European Law Institut) totodată am posibilitatea de a fi într-o permanentă legătura cu noile proiecte normative europene, de a asista, vedea si înțelege cum ia naștere dreptul pozitiv.

Dar ce mă face cu adevărat bucuros este că, prin cercetarea dreptului privat, am ajuns să înțeleg libertatea, omul, persoana de drept, titulară de drepturi și obligații corelative.”

Totuși, Radu nu s-a disprins de România. Își dorește să împărtășească generațiilor de studenți români cunoștințele din domeniul juridic pe care le-a acumulat la prestigioasa Universitate din Strasbourg. De ce? ”Mi-ați pus o întrebare personală care atinge unul din crezurile mele existențiale. Vă voi răspunde scurt si exact cum gândesc, cu riscul de a fi abstract și poate de neînțeles. Prietenii mei care studiază filosofia m-au clasificat ca fiind umanist, iar cei care studiază teologia ca fiind deist. Totuși, vreau să cred despre mine ca sunt, în primul rând, patriot și creștin. Iubirea fiind elementul central al celor două noțiuni, sunt convins că umanismul si deismul sunt cuprinse într-însa. Cu alte cuvinte, cred ca avem cu toții îndatorirea de a transmite celorlalți ce știm mai bine si de a face pentru ceilalți ce putem mai bun. Astfel, contribuim la pornirea lăuntrica a fiecărei ființe de a se deplasa asimptotic către perfecțiune, es realisimo. Desigur, acest drept de a dărui este guvernat de principiul proximității, adică începând cu cei mai apropiați nouă și de impulsul imitatio Christi, în sensul de a ne ajuta aproapele, cu condiția de a nu cădea în fariseism.”

UNIVERSITATEA ”DANUBIUS”, OPȚIUNEA VENITA DIN RAȚIUNEA DE A SE ALATURA UNUI PROIECT INOVATOR PENTRU ROMANIA

”Aș fi tentat să va spun că așa a fost destinul, mai exact destinul meu. Adică, in succesiunea de evenimente inevitabile ce trebuie să mi se întâmple, drumul vieții mele duce la Danubius. Nu pot fi de acord. Fiind un homo economicus, o ființă umana dotată cu liber arbitru ce acționează potrivit intereselor sale, decizia mea nu a fost influențată de destin și nici de hazard, efect al circumstanțelor cu caracter imprevizibil, ci de rațiunea mea. In primul rând, am ales să vin la Universitatea Danubius deoarece cred în dl. Rector Andy Pușcă ca om și apoi în proiectul pe care vrea să îl implementeze la Galați. Obiectivul pe care îl urmărește dl. profesor Pușcă este ambițios, inovator pentru Romania, punând Universitatea Danubius într-o poziție de avangardă. Infrastructura de care dispune universitatea a fost un alt motiv pentru care am ales Danubius. Am constatat că exista o bibliotecă foarte bine pusă la punct și administrată, laboratoare I.T. dotate cu Mac-uri și o tipografie. Încă de la prima mea vizita la Galați am încercat să simt spiritul universității. M-am plimbat pe holuri și i-am ascultat pe studenți, am discutat cu portarul și doamnele care fac curat, am interacționat cu personalul de la bufetul universității și cu cel administrativ. Am luat contact cu cadrele didactice. Tot acest summum de motive m-a făcut să vin către Danubius. Este o universitate tânără, cu o dorință de a se afirma si motivată sa demonstreze că si la Galați se poate face performantă. Totuși, performanta academica se măsoară în generații, iar vremurile pe care le traversam sunt dificile. Tactul, răbdarea, perseverenta, munca micului artizan ceasornicar, trebuie să fie atuuri ale Universității Danubius”.

”Am două obiective pe care le urmăresc în viitorul meu academic. Mai bine spus două modus vivendi. în primul rând, vreau să transmit studenților cât mai bine si cât mai mult din cunoștințele juridice pe care le-am acumulat și, în al doilea rând, să evoluez din punct de vedere al calității de cercetare. Cred ca aceste două țeluri le pot îndeplini la Galați. Totodată, cadrul în care se desfășoară activitatea didactică la universitate, adică spațiul neîngrădit de exprimare a libertății de gândire si de mișcare, mă face sa sper că si desăvârșirea carierei mele didactice va fi la Universitatea Danubius”.