Curtea Constituţională discută miercuri conflictul dintre Parlament şi Guvern pe tema legii Educaţiei
Curtea Constituţională a României dezbate, miercuri, cererea formulată de preşedintele Senatului privind soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlament şi Guvern declanşat prin oprirea din procedura legislativă a proiectului legii Educaţiei Naţionale şi angajarea răspunderii de către Executiv asupra acestui act normativ.
Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a anunţat săptămâna trecută că, împreună cu echipa de jurişti din Senat, va sesiza Curtea Constituţională privind soluţionarea unui conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României şi Guvern.
”Cred că este un lucru care sunt obligat să-l fac”, a spus Geoană. El şi-a manifestat atunci convingerea că sesizarea va fi soluţionată de judecătorii Curţii Constituţionale înainte de data de 28 octombrie, când Guvernul ar trebui să-şi angajeze răspunderea pe proiectul de lege. “Nu e nevoie de sesiune extraordinară, sunt convins că judecătorii Curţii se vor apleca cu celeritate asupra acestei cereri. Dacă vor decide că dreptatea este de partea noastră, a parlamentarilor, atunci procedura se va suspenda, dacă vor decide în altfel atunci procedura este cea stabilită”, a arătat preşedintele Senatului. Acesta a reamintit decizia CCR din noiembrie 2009, care prevede că dreptul Guvernului de a-şi angaja răspunderea pe un text de lege este un drept universal.
“Nu-şi poate angaja răspunderea Guvernul României pe orice text în orice condiţii. Şi, în speţă, pe Legea Educaţiei Curtea s-a pronunţat deja că nu există temei ca aceasta să fie dezbătută şi adoptată prin angajarea răspunderii în condiţiile în care există o majoritate în Parlament”, a explicat Mircea Geoană. Geoană consideră că, în condiţiile în care există o decizie a CCR cu privire la această procedură, “Guvernul persistă în greşeală”.
“Dorim să îndreptăm acest Guvern şi prin această sesizare, dar sperăm să-l îndreptăm de tot prin moţiunea de cenzură de miercurea viitoare”, afirma Geoană. El este de părere că angajarea răspunderii pe Legea Educaţiei reprezintă o încălcarea a Constituţiei. “Din punctul meu de vedere, ca preşedinte al Senatului, această angajare a răspunderii reprezintă o formă de încălcare a Constituţiei, în condiţiile în care se află în Senat în dezbatere avansată proiectul de lege legat de educaţia naţională. Guvernul decide practic să întrerupă procedura de legiferare obligatorie de a fi continuată în Senat şi practic desfiinţează procedura legislativă din Senat printr-un gest arbitrar, un gest pe care CCR l-a considerat încă de anul trecut neconstituţional”, a mai spus Geoană.
Guvernul a decis, pe 12 octombrie, asumarea răspunderii în Parlament pe Legea Educaţiei. În motivarea deciziei din 18 noiembrie 2009, Curtea Constituţională preciza că a declarat ca neconstituţională Legea educaţiei întrucât a considerat că asumarea Guvernului în faţa Parlamentului a acestui act normativ nu era oportună, fiind necesară o dezbatere în cele două Camere ale Legislativului, fapt ce ar fi permis şi opiniei publice să-şi spună părerea despre acest subiect. CCR a constatat atunci că Legea educaţiei naţionale, spre deosebire de celelalte două legi asupra cărora Guvernul şi-a angajat răspunderea în aceeaşi perioadă – Legea salarizării unice şi Legea reorganizării unor instituţii -, nu ar urma să intre imediat în vigoare şi în condiţiile în care “nimic nu reclama iminenţa unei asemenea necesităţi iar toate măsurile de reorganizare a învăţământului, preuniversitar şi universitar, devin efective cu începerea noului an şcolar”.
“Astfel, fără a contesta posibilitatea uzării de o asemenea modalitate de legiferare, se arată că, de vreme ce Guvernul dispunea de o majoritate sigură în Parlament, s-a folosit abuziv de angajarea răspunderii, care, de ce nu, poate pune în pericol întreaga procedură legislativă prevăzută de Constituţie. Aceasta, deoarece, pe de o parte, în aceeaşi zi au fost adoptate potrivit procedurii speciale 3 proiecte de lege şi, pe de altă parte, realitatea istorică demonstrează abuzul executivului de această procedură (a cincea oară în nici nouă luni calendaristice)”, se arăta în motivare. Judecătorii Curţii au susţinut, cu acel prilej, că la această modalitate simplificată de legiferare trebuie să se ajungă in extremis atunci când adoptarea proiectului de lege în procedură obişnuită sau în procedura de urgenţă nu mai este posibilă ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgenţă.
“De altfel, angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmăreşte ca acesta să fie adoptat în condiţii de maximă celeritate, conţinutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanţă, iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată. Altfel, nu se justifică recurgerea de către Guvern la procedura angajării răspunderii asupra proiectului de lege. Prin urmare, chiar dacă la prima vedere posibilitatea angajării răspunderii nu este supusă niciunei condiţii, oportunitatea şi conţinutul iniţiativei rămânând teoretic la aprecierea exclusivă a Guvernului, acest lucru nu poate fi absolut, pentru că exclusivitatea Guvernului este opozabilă numai Parlamentului, şi nu Curţii Constituţionale ca garant al supremaţiei Legii fundamentale”, subliniau judecătorii.
CCR preciza că dreptul Guvernului de a stabili conţinutul şi structura unui proiect de lege nu este absolut, ei trebuind să se supună unor condiţii impuse ori desprinse din realitate sau de caracterul vital al legii pentru programul său de guvernare. “A ignora astfel de limitări echivalează cu subminarea unui raport echilibrat între puterile statului, negând până la anihilare roiul de legiferare ca funcţie principală a Parlamentului, prin minimalizarea conceptului de reprezentativitate, întrucât numai senatorii şi deputaţii ca deţinători de funcţii publice alese reprezintă poporul, fiind deci, potrivit art.69 alin.(1) din Constituţie, în serviciul acestuia”, se mai spune în motivare.
Curtea concluziona că, pentru a nu fi catalogată drept o procedură de nesocotire a raţiunilor ce au stat la baza edictării dispoziţiilor art.114 din Constituţie, angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege nu poate fi făcută oricând, oricum şi în orice condiţii, deoarece această modalitate de legiferare reprezintă o excepţie, într-o ordine firească a mecanismelor statului de drept. AGERPRES
